Fiscul nu moare, se reinventează: cum a dispărut Garda Financiară

Figurile familiare ale comisarilor Gărzii Financiare au dispărut din peisajul cotidian al firmelor, iar riscul să reapară este aproape zero. Ineficienţa cronică şi corupţia au dus la desfiinţarea structurii, după cum declară pentru Capital preşedintele ANAF, Gelu Ştefan Diaconu. Locul foştilor comisari a fost luat de absolvenţi şi angajaţi din privat care ar trebui să schimbe radical modul de control, 
prin recenta Direcţie Generală Antifraudă. Capital: De ce a fost necesară înfiinţarea Direcţiei Generale Antifraudă? Care este scopul ei? Gelu Ştefan Diaconu: Înfiinţarea Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală (DGAF) se înscrie în procesul mai larg de reorganizare a ANAF în cele patru componente de bază: administrarea veniturilor statului din impozite, taxe, contribuţii, inspecţia fiscală, controlul operativ/inopinat şi activitatea vamală. Activitatea de administrare face obiectul unei profunde transformări în baza programului cu Banca Mondială care se va finaliza prin constituirea sistemului informatic integrat de management al veniturilor în timp ce inspecţia fiscală va fi reformată în sensul creşterii ponderii inspecţiilor pe fond, în detrimentul operaţiunilor de rutină pentru rambursarea TVA şi instrumentarea cazuisticii penale care consumă circa 75 % din capacitatea administrativă de inspecţie fiscală, cu efect nesemnificativ în atragerea de venituri suplimentare şi cresterea gradului de conformare fiscală a contribuabililor. Garda Financiară: ineficienţă şi corupţie Înfiinţarea DGAF a fost necesară din cauza ineficienţei cronice a Gărzii Financiare care ajunsese să se ocupe de foarte multe atribuţii în locul obiectivului principal, şi anume controlul operativ. De exemplu, verifica condiţiile de autorizare sau supraveghea  livrările şi achiziţiile intracomunitare cu o procedură greoaie care îi consuma mai mult de jumătate din capacitate. Şi, cel mai rău în opinia mea, era o „fabrică” de produs sesizări penale, cu care îngreunau activitatea fiscului şi a organelor de cercetare penală, fără finalitate. Ar mai fi de adăugat şi perceptia justificată a opiniei publice privind corupţia endemică din activitatea acestei structuri a fiscului.  Ne-am propus ca noua structură să aibă câteva obiective majore, ca activitatea să nu mai fie disipată. Ca un prim obiectiv, în cadrul DGAF există o componentă distinctă de combatere a fraudelor care lucrează în coordonarea şi subordinea directă a parchetelor de pe lângă  tribunale şi curţile de apel. Nu orice funcţionar trebuie să se ocupe de sesizări penale  de dragul de a le face. Am eliminat arbitrariul în activitate. Acum lucrează în subordinea procurorilor circa 200  şi se va ajunge până la 300 de inspectori antifraudă, aşa cum am convenit cu conducerea  parchetului general, căruia se cuvine să îi multumesc şi pe această cale pentru sprijinul acordat. Noua DGAF, depolitizată Un alt obiectiv major este asigurarea unui grad mare de autonomie şi independenţă decizională pentru că este o structură în subordinea aparatului central, şi nu al structurilor administrative sau de administrare fiscală  locale. Fiind o entitate organizată în profil regional, este independentă faţă de  factorii de decizie politică, dar şi faţă de cei din structurile teritoriale ale ANAF. Al treilea obiectiv este planificarea tematică centralizata a acţiunilor de control în aşa fel încât niciun lucrător din structurile de control să nu poată avea iniţiative subiective în exercitarea vreunui control. Planul de control se face bilunar pe baza propunerilor structurilor regionale, care au o pondere de circa 20%, pe baza analizei de risc şi a  informaţiilor primite de la alte structuri ale statului, cu precădere SRI. O altă deosebire faţă de defuncta GF constă în accentul pus pe cauze care au implicaţii semnificative asupra bugetului. Avem o direcţie specială care se ocupă de cazuri speciale care nu pot face imediat deliciul publicului pentru că instrumentarea lor durează foarte mult, iar confidenţialitatea trebuie sa fie maximă. Doar 250 din foştii comisari lucrează la DGA Capital: Câţi angajaţi lucrează acum şi câţi dintre ei provin din vechile structuri? Cum au fost selectaţi? GŞD: Am inventariat toate tipurile de activităţi cu care era excedată activitatea GF şi le-am eliminat pe cât posibil pe cele lipsite de impact, cum ar fi verificarea condiţiilor de autorizare a caselor de marcat sau valorificarea produselor confiscate. Foarte important este că nu se mai ocupă orice inspector de instrumentarea cazuisticii penale, doar sesizează fapta şi o dă mai departe procurorilor. DGAF are acum circa 1.200 de salariaţi, din cele  2.000 de posturi alocate, din care doar în jur de 250 provin din fosta GF care avea 850 de comisari. Am avut trei proceduri de recrutare inspirate copios după regulile de concurs folosite la accederea în Institutul Superior al Magistraturii. Selectarea subiectelor pentru proba scrisă face imposibilă influenţarea pentru că subiectele sunt scrise şi trase la sorţi in condiţii de transparenţă deplină. Cei cu pete la dosar nu au luat concursul Proba a doua, interviul nu este numai pentru verificarea cunoştinţelor, ci o evaluare a potenţialului pe baza background-ului profesional. Şi, evident, că în măsura în care Direcţia de Integritate a ANAF a avut informaţii despre candidaţi din vechea GF şi nu numai, despre un profil moral necorespunzator, criteriile de evaluare au făcut imposibilă pătrunderea acestor candidati. Majoritatea profesioniştilor integri ai fostei GF care au luat concursul lucrează acum în subordinea parchetelor. Pentru ceilalţi disponibilizaţi din GF a existat posibilitatea să concureze pentru posturile de inspectori fiscali, dar am avut surpriza să refuze, nici măcar nu s-au înscris la concurs, toţi s-au înghesuit la Antifraudă deşi salarizarea era similară. Astfel că, rezultat al procedurii riguroase de selecţie, în zona de prevenire şi descoperire a fraudelor fiscale, în prezent, lucrează foarte puţini din foştii comisari ai GF. Marea majoritate a angajaţilor DGAF provine din mediul privat sau direct de pe băncile şcolii, dar ne-am asumat să facem cursuri de pregătire. După şase luni, activitatea le va fi evaluată şi dacă îi considerăm necorespunzători, în funcţie de rezultate, comportament, incisivitate, le putem oferi alte posturi, de regulă, în activitatea de administrare. Dacă refuză „reconversia profesională”, cu acelasi nivel al salarizării, vor avea calificative necorespunzătoare şi, la sfârşitul anului, pot fi daţi afară. Nu vrem să fie beneficiarii protecţiei prost înţelese care  derivă din  statutul funcţionarilor publici  şi să devină nişte monştri  birocraţi „inatacabili” pe întreaga durată a  vieţii profesionale, aşa cum, din păcate, mai avem astăzi în celelalte entităţi ale fiscului.   Procedurile de control ale GF aveau potenţial uriaş de corupţie Capital: Care este deosebirea dintre DGA şi fosta Gardă Financiară? GŞD: Antifrauda se ocupă cu precădere de cazuri de evaziune fiscală mari, cu prejudicii de peste 10 milioane lei. Totuşi activitatea de prevenire şi descoperire, care trebuie să  inhibe tendinţa naturală de evaziune, îşi va face din ce în ce mai simţită prezenţa în zonele cu potenţial ridicat de evaziune – livrări şi achiziţii intracomunitare, angrouri, unităţi alimentaţie publică, case de schimb valutar, produse accizabile etc, mai ales in zonele geografice cu „vad evazionist” recunoscut. De exemplu, aveam circa 60 de comisari ai GF în regiunea Bucureşti-Ilfov - care este sursa a peste 60% din evaziunea de la nivel naţional – , şi aceştia folosiţi în acţiuni de monitorizare de rutină şi cu un potenţial al corupţiei uriaş din cauza procedurilor de control utilizate. DGAF va fi un DNA al Fiscului În locul acestora avem o unitate de intervenţie rapidă a structurii centrale DGAF plus angajaţii structurii regionale propriu-zise cu 600 de inspectori antifraudă până  la sfârşitul anului. Deocamdată sunt angajate în această zonă circa 400 de persoane, dar trebuie să definitivăm nu numai numărul de salariaţi, ci şi logistica, însemnând uniforme, maşini, tehnică de calcul, accesul la aplicaţii informatice, elaborarea de proceduri operaţionale de control etc. Cred că, în câţiva ani, DGAF va deveni o structură puternică, autonomă, cu rezultate importante. Ca să-l citez pe primul-ministru  va fi „un DNA al fiscului”, dar este nevoie de timp şi, mai ales, de resurse. Chiar  şi DNA-ul a ajuns, după mai mulţi ani de activitate şi multe resurse alocate, la rezultatele excepţionale  de astăzi. articol preluat din www.capital.ro