Cum poate fi revigorat consumul prin refinanţare bancară

Schema Voinea, în cadrul căreia, la solicitarea Ministerului Finanţelor Publice, Banca Naţională a României, potrivit competenţelor legale, a furnizat unele date şi a efectuat o evaluare primară a impactului macroeconomic şi asupra stabilităţii sistemului bancar, se află în faza de proiect la Ministerul Finanţelor Publice, care urmează să desfăşoare procedurile prevăzute de cadrul juridic actual. Pe lângă această propunere, se impune identificarea şi a altor măsuri de refinanţare de către bănci a clienţilor. În acest context apare ca interesantă ideea avansată recent de economistul Eugen Dragnea (într-un articol din ediţia online a Ziarului Financiar din 12 februarie 2014), respectiv aceea ca statul să se poată implica prin CEC, unde este unic acţionar, în procesul de refinanţare opţională a debitorilor persoane fizice pe bază de negocieri. Voi reveni asupra acestui aspect. Consider că, mai întâi, important este să schiţez tabloul evoluţiilor economice care, din 2008 şi până în prezent, au creat condiţiile necesare revigorării consumului. În condiţiile unor abundente intrări de capital, înaintea declanşării actualei crize economico-financiare internaţionale, atât sub forma investiţiilor străine directe, cât şi sub forma finanţării băncilor-fiică din România de către băncile-mamă din străinătate, precum şi ale unor politici salariale şi fiscale prociclice, s-a acutizat problema deficitului contului curent, nivelul atins în anii 2007 şi 2008 fiind de 13,4 şi respectiv 11,6 la sută din PIB (în echivalent euro aproximativ 16,7 şi respectiv 16,2 mld.). Totodată, deficitul fiscal a înregistrat valori într-o creştere continuă în intervalul 2005-2009 (de la 1,2 la sută din PIB în 2005 la 5,7 în 2008 şi la 9,0 la sută în 2009, conform metodologiei EUROSTAT). articol preluat din zf.ro