A fi sau a nu fi proprietar?
In urma cu 7-8 ani a fost prima oara cand a inceput sa se vorbeasca serios de avantajul de a schimba o chirie cu o rata lunara a unui credit imobiliar.
Intre timp, preturile unui apartament de 2-3 camere au scazut cu circa 20%, iar dobanzile robor si euribor sunt mai bune decat oricand!
Am facut o simulare: pentru un apartament (cel putin) central, de 2 camere, mobilat si utilat, un chirias va plati in medie o chirie lunara de 300 de euro. In cealalta varianta, acelasi apartament ar valora pe piata imobiliara circa 300.000 lei, iar pe o perioada de 30 de ani, proprietarul virtual ar avea o rata lunara de 1.403 lei (adica putin peste 300 euro).
Desigur, pentru ca aceasta comparatie sa fie corecta ar trebui adaugat faptul ca, odata achizitionat, apartamentul presupune si o serie de investitii initiale (probabil de circa 40.000 de lei) in amenajare, mobilare si/sau electrocasnice. Tot in aceasta situatie, proprietarul va trebui sa isi mai asume si alte investitii, sa le zicem de infrastructura, asa zis-ul fond de rulment, fond de reparatii. Si tot el, presupusul proprietar, va plati anual impozit si asigurare - care altfel sunt costuri si batai de cap pe care chiriasul nu le are. Spre deosebire insa de alte state europene suntem in situatia fericita in care noi, oamenii simpli, ne putem 'permite' sa fim proprietari; in cele mai multe state europene nu este neaparat pretul de achizitie care determina alegerea statutului de chirias, dar si valoarea impozitului anual (care ajunge sa fie chiar si de 10 ori mai mare raportat la ceea ce platim noi in Romania).
In favoarea chiriasului ar putea sta argumentul mobilitatii. In limitele de bun simt, chiriasul este liber sa isi schimbe locuinta, practic in fiecare an!... In functie de locul de munca, de sala de fitness sau orice altceva conteaza cu adevarat pentru el. Desi, realist vorbind, nici mutarile nu sunt tocmai gratuite. Plus aparenta lipsa a grijilor precum: impozit anual, asigurare etc.
In ceea ce priveste mobilitatea insa, nimic nu il impedica pe un proprietar sa devina chirias (acesta poate oricand inchiria propriul apartament si se poate muta cu chirie - sau chiar poate contracta un alt credit, pentru o alta locuinta, in cazul in care apar oportunitati care sa justifice schimbarea). In sens invers, schimbarea de statut ne aduce exact de unde am plecat.
Cat despre responsabilitatea aditionala a proprietarului (vezi grijile de mai sus :-) - da, sunt reale. Pe de alta parte, la fel de reala este si investitia. Poate ca luand toate detaliile in calcul, este posibil sa rezulte ca a avea casa ta astazi inseamna sa platesti cu 10% sau 15% mai mult decat a plati chirie; asta si in functie de pretentiile de amenajare ale fiecaruia...
Totusi, avantajele sunt clare:
- apartamentul poate fi oricand inchiriat daca plata ratei devine problematica
- investitia intr-un bun imobiliar este una dintre cele mai sigure posibile (uzura sau degradarea morala apar dupa foooarte multi ani)
- banii platiti lunar nu reprezinta doar dreptul de a utiliza imobilul in luna respectiva, ci o parte din dreptul de a fi proprietar al imobilului respectiv
Luand toate acestea in calcul: cine isi mai pune problema chiriei??
